Scopul principal al acestui website este de a oferi şi propaga informaţii despre filmul United European Christendom - Heal the Schism Now! (Creştinătatea Europeană Unită - Puneţi capăt schismei acum!) Scopul principal al acestui film, la rândul său, este de a aduce o contribuţie la reunificarea bisericii ortodoxe-catolice şi la stabilirea sau restabilirea marii unităţi a civilizaţiilor şi a unei integrităţii mai puternic ancorate în lumea creştină, începând cu creştinătatea europeană. Acest film se adresează comunităţii credincioşilor creştini. Creştinătatea Europeană Unită - Puneţi capăt schismei acum! nu este doar un film în două părţi, ci 2 filme, deoarece cele două teme abordate sunt foarte diferite. Primul film care face referire la Creştinătatea Europeană este extrem de important, cel de-al doilea, având ca temă Biserica, este şi mai important. Să nu vă aşteptaţi la o lipsă de contradicţii aparente în ceea ce priveşte înţelegerea modului în care comunitatea credincioşilor creştini ar trebui să acţioneze în aceste două cazuri.

Prima parte, şi anume primul film, încearcă să trateze teme teologice, ecleziastice şi altele care au jucat un rol în schisma Bisericii secolului V şi în special în Marea Schismă din interiorul Bisericii, care este datată în mod convenţional în anul 1054 şi care a avut loc între secolul IX şi începutul secolului XIII şi chiar după acesteă perioadă. Având în vedere aspectele implicate care au legătură cu strădania noastră de a înţelege intenţiile lui Dumnezeu privind Biserica Sa, disputele nu pot fi considerate neserioase. Graţie poruncilor lui Dumnezeu, împărtăşite de toţi creştinii, către o astfel de unitate şi reflectarea acestora, în primul rând, în Sfânta Scriptură reprodusă şi pe acest site web, aceste conflicte nu pot fi considerate de nedepăşit.

Realităţile actuale, la fel ca şi scrierile gânditorilor străluciţi din aceste domenii precum şi dialogurile şi programele ierarhilor seniori ai bisericii, sugerează faptul că reunificarea colectivă este posibilă între bisericile tradiţionale, acele biserici care au păstrat Sacramentele – în special Euharistia – şi Succesiunea apostolică şi au hirotonit preoţimea în mod temeinic. Aceste biserici, în ordine crescătoare din punct de vedere al numărului de persoane din comunitatea lor de credincioşi, sunt: 1. Bisericile ortodoxe orientale; 2. Bisericile ortodoxe care sunt în comuniune cu Patriarhul Ecumenic de Constantinopol; şi 3. Biserica catolică. Autorul acestui film ar mai adăuga acestei liste convenite de comun acord şi un al patrulea grup. În timp ce Bisericile ortodoxe cât şi Biserica catolică, în mod oficial, încearcă să ducă tratative cu bisericile din acest grup evitând acest subiect în aşa măsură încât le ignoră existenţa, acest al patrulea grup poate fi numit acela al bisericilor ortodoxe de tradiţie liturgică bizantino-slavonică, biserici care nu sunt în Comuniune cu Patriarhul Ecumenic de Constantinopol. Biserica ortodoxă ucraineană, Patriarhia din Kiev este cea mai numeroasă din numărul mare de biserici care sunt prinse în acest haos ecleziastic.

Deşi protestanţii sunt importanţi pentru creştinătate, apariţia Protestantismului şi numeroasele scindări din interiorul Bisericii apusene care au apărut (cu unele mici excepţii) începând cu secolul XVI nu fac parte din primul film. Acest subiect constituie o parte importantă a povestirii relatate în cel de-al "doilea" film.

Cel de-al doilea film invită telespectatorul la o introspecţie a civilizaţiei privind costurile suportate în urma dezbinării creştine. Acest film este alcătuit în special dintr-o serie de studii de caz referitoare la costurile schismei. De asemenea invită telespectatorul să se antreneze în speculaţii teoretice privind aşteptările pe care le poate avea creştinătatea, începând cu comunitatea creştină europeană, în cazul în care dezbinarea creştină va continua. Cum credeţi că ne-am descurcat până în prezent? Ne îndreptăm în direcţia corectă?

Comunitatea credincioşilor va determina în final succesul sau eşecul procesului de unificare ecleziastică. Membrii ierarhiei bisericeşti au rolurile lor stabilite. Nu sunt pregătiţi să semneze o declaraţie de uniune sau o constituţie apostolică sau vreun alt document care să restabilească comuniunea sau uniunea şi chiar dacă ar fi de acord, lipsind sprijinul comunităţii credincioşilor creştini, o astfel de declaraţie ar eşua, după cum s-a întâmplat în 1439 . şi cea mai mare biserică a creştinătăţii a devenit o moschee.

În consecinţă trebuie să decideţi. Vă doriţi această uniune? 

Vă rugăm să luaţi din nou în considerare această întrebare după ce aţi vizionat filmul.

"Dez­binarea contrazice pe faţă voinţa lui Cristos şi este un scandal pentru lume, constituind chiar o piedică pentru cauza preasfântă a vestirii Evangheliei la toată făptura. . A crede în Cristos înseamnă a dori unitatea; a dori unitatea înseamnă a dori Biserica; a dori Biserica înseamnă a dori comuniunea de har ce corespunde planului Tatălui pentru întreaga veşnicie. Iată înţelesul rugăciunii lui Cristos: 'Ut unum sint.' "
                              Papa Ioan Paul al II-lea în enciclica sa eponimă din 1995

"Zidul care ne divide, nu duce spre Rai." 
                              Mitropolitul Platon al Kievului